Toate casele au o poveste ce si-o spun dincolo de ziduri. Impietrite in spatiu stau ca niste stabilopozi la poarta timpului, contempland oameni care vin si pleaca. Una alba cu ferestre limpezi, te priveste din mai multe unghiuri, astepand sa o admiri, sa o observi, in drumul tau grabit spre nemurire. Alta cu acoperis tuguiat ca o imparateasa te cerne static, fiindu-ti martor al vizitei tale. Daca ar avea voce, ti-ar povesti cati oameni au visat intre peretii lor, cati si-au realizat idealuri, si cati au traversat cercul existentei dincolo de ele. Trecator la portile lor, pasesc in sanctuarul povestilor ce dainuie de zeci si sute de ani, simtindu-le mirosul, textura, arhitectura imagistica perpetuandu-se in mine, ca un caleidoscop al nazuintelor proiectantului, ce a visat acel ideal imobiliar. Casele acestea sunt vii, angelice prin istorie si gratie, dar trainice ca niste fortarete, ca niste paji ai recunoasterii ce te insotesc dintr-o viata intr-alta. Tu le admiri timid, uneori suspinand la cate-o fereastra din interior, alteori privindu-le maretia existentiala din exterior. Casele Bucurestiului isi poarta istoria cu traditie si eternitate. Sunt esenta destinului ce inca ne innobileaza, ne crede si ne creeaza acea eleganta in modernitate. Balcoane cu flori, stalpi incrustati cu broderii, usi mari ca un spectacol de gala, strazi inguste care aluneca printre case si isi soptesc chicotind idilele anotimpurilor, ca niste fete mari, indragostite de viata. Cerul le atinge in nemarginire si le incanta in imnurile picturilor, ce sunt surprinse in fotografii, imortalizandu-le existenta si devenirea. Cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai frumoase, mai dainuitore si mai pline de povesti. Le iubesti pentru ca exista, pentru ca le transformi in arta, privindu-le. Taina acestor case te poarta in necunoscut, in acel inconstient colectiv al Bucurestiului de acum, de maine, de altadata. O poezie universala, intr-un oras ce ne dorim a nu se dezice sustinerii si continutului imobiliar vast, perfectibil si de neoprit. Casele noastre sunt esenta viului si pitorescului din noi, sunt martorii existentei, observatori ai cunoasterii, ai simbolisticii seculare, a dainuirii unui neam de BUCUrie. Diana Maria DragomirCASELE BUCURESTIULUI